Coreea vs Romania…part 2

11. Mancarea -  ma vad nevoita sa revin asupra acestui detaliu pentru ca in ultima saptamana am facut reale progrese astfel incat am reusit performanta de a manca zilnic la cantina chiar de doua ori pe zi. Asa ca imi retrag cuvintele jignitoare pe care i le-am adresat. Acum sa nu ma intelegeti care cumva ca m-am apucat de mancat alge goale sau oua crude( chiar acum cateva zile intr-unul din meniuri se gasea si asa ceva) doar ca am inceput sa accept si alte gusturi ceea ce-mi ofera o stare de liniste ca nu trebuie sa ma mai gandesc “ce naiba mananc azi?”

12. Politetea- Defapt ce am sa scriu aici nu stiu daca tine exact de politete , de cei 7 ani de acasa sau poate de respectul fata de o persoana de sex feminin sau poate de toate 3. Cert e ca feminitatea mea a fost punctul de a se revolta de foarte multe ori in astea 3 saptmani. Cu toata necioplimea romanilor dar acasa nu se pune problema ca un baiat sa iasa/intre in fata fetei (d)intr-o cladire(decat in rare cazuri). Aici e ceva foarte des intalnit. Nu numai ca nu -mi dau voie sa ies prima dar mai si asteapta sa le tin usa ?!?!?!?! Hallo!!! Sunt fata, se presupune ca baietii respecta fetele cel putin in punctele astea elementare. Oare nu sunt suficient de feminina? Stiu si eu ca nu prea port fuste, si nu am  forme proeminente nici intr-o parte nici in alta dar totusi am par lung:)))) Fetele in majoritatea cazurilor au par lung, deci sigur sunt fata, asa ca va rog frumos lasati-ma si pe mine macar din cand in cand sa intru sau sa ies prima din lift sau din camin. Ca de nu, s-ar putea sa va inchid usa in nas cand va asteptati mai putin, na uite asa:)))

13. Colectivitatea- Inainte sa plec din tara chiar din curiozitate  m-am uitat peste rezultatele studiului efectuat de Hofstede si am constatat ca la fel ca si Romania, Coreea de Sud e o tara colectivista. Defapt avem punctaje asemanatoare la toate cele 5 dimensiuni(nu-mi mai amintesc cifre) suprinzator sau nu. Bun, dar sa vedem cum se manifesta colectivitatea asta si cum o percep eu. Nici nu stiu cu ce sa incep ca sunt atat de multe lucruri de spus. Cand am venit m-am inscris intr-un fel de organizatie SNU Buddy pentru a putea participa la ceva evenimente specifice si evident pentru a putea socializa cu cat mai multi studenti internationali. Organizatia e pe impartita pe 8 grupuri si fiecare grup are un buddy lider ce coordoneaza intreaga activitate a grupului-in paralel cu activitatea generala a tuturor. Evident una dintre activitatile (si singura dintre ele deocamdata) subgrupului este luatul pranzului si a cinei impreuna. Au o intreaga cultura construita in jurul acestui lucru. Rar vezi coreeni singuri la cantina, pentru ca sunt mereu in grup (e acceptat si grupul format din doua persoane). Pentru ei e un fel de jignire sa nu iei parte la astfel de intalniri. Bun, sa va spun la cate intalniri am fost pana acum? Una:))) Deci sunt o profanatoare a traditiilor coreene. Nu o fac din rea vointa doar ca mie mi-e mult mai aproape o alta cantina unde de altfel sunt si cele mai bune preferate(si putin mai scumpe) plus ca daca mi foame la ora 12 dom’le eu nu mai stau pana la ora 13 sa mananc cu grupul. Sa nu va imaginati ca asta se intampla doar in mediul universitar, nu, la fel stau lucrurile si in mediul corporate. Saptamana trecuta am participat la o conferinta sustinuta de un nene:))) un vicepresedinte la ceva companie coreeana si ne-a povestit in linii mari ce inseamna lucrul pentru un corean obisnuit. Printre alte lucruri a mentionat si de aspectul acesta cu mancatul in grup. Ei chiar au instituit un lunch brake intre 12-13, tocmai pentru ca toata lumea sa poate participa. Nu se pune problema sa vi cu pachetele si sa mananci singur.  Asta ar fi iesit din comun si ti-ai atrage multe priviri si comentarii negative. Sa nu mai punem la socoteala “beuta” de dupa orele de serviciu. Daca toata lumea merge nu poti lipsi tocmai tu, decat in cazuri exceptionale.  In alta ordine de idei eu si Andra nu facem parte din acelasi grup dar intamplarea a facut sa ma aproprii mult mai mult de anumite persoane din grupul ei in special de buddy-ul ei personal, un coreean extraordinar de cumsecade si amabil. Si asta pare sa fie o problema. Mi s-a si atras atentia subtil, sau nu?! ca imi petrec timpul cu grupul 3 ))) Asta e o alta tradare. Doamne cat de infidela pot sa fiu. Colac peste pupaza ieri am propus sa mai facem si altceva decat sa mergem la pranzuri si cine, ca sa ne cunoastem mai bine. Defapt ideea nici macar nu a fost a mea, eu doar am aprobat insa buddy-ul ulterior a tinut mortis sa ma aminteasca in mesajul postat pe facebook. “dupa cum spunea Raluca” ))) Ce amuzant mi se pare, cred ca asa de mult ma “place” ..da stiu imi sta in fire sa ma fac placuta in orice circumstante..sau nu:) Pe langa povestea cu luatul mesei impreuna, si la scoala se fac grupuri la fiecare materie si se lucreaza, cel putin pe domeniul meu. Dar nu orice fel de grupuri ci in functie de personalitate, nationalitate(daca e cazul) la un curs ni s-a si facut un test pentru a vedea care in ce grup va fi. Pe langa faptul  ca ne impart ei pe grupuri mai suntem obligati sa si stam langa colegii de grupa in timpul orelor de curs. Deci cum percep eu asta?! o tactica putin puerila care sincer nu ma prea incanta si care mi se pare si putin exagerata. Si eu sunt o persoana care cauta compania altor persoane mai tot timpul , si-mi place sa fiu inconjurata de prieteni dar parca ce-i mult e prea mult. Chiar trebuie sa mi se bage pe gat niste oameni cu de-a sila? !

Cam atat deocamdata ca mi somn, am sa revin si cu alte aspecte in zilele urmatoare.