26.03.2011- eu? nu sunt eu? de ce eu? chiar eu? euuuuu!!!
ora 11: Group Meeting
Intalnirea bisaptamanala de grup pentru proiect, teme, sarcini, pe scurt chestiuni neinteresante. Miercuri avem o prezentare a unui articol scarbos “consumer and their brands:developing relationship theory in consumer research “. Studiile de caz din interior sunt destul de interesante insa introducerea si concluziile sunt cumplite. Am si renuntat sa citesc pana la final pentru ca ma depaseste fara drept de apel. Bun, noi suntem 6 fete si mai avem inca 3 prezentari pe langa asta pe parcursul semestrului si vineri a trebuit sa decidem cine va prezenta saptmana viitoare. Aveam nevoie de doua voluntare. Am gasit-o pe una care de altfel vorbeste si cel mai bine engleza dintre noi. A doua? Cine ? cine? cine? M-as fi oferit eu sa prezint partea interesanta dar oricum as fi impartit articolul nu scapam de introducere si de concluzii si atunci ca de fiecare data cand nu vreau sa fac ceva ma indeletnicesc cu altceva:)) Asta in contextul in care priviriile celorlalte erau atintite asupra mea. Credeti voi ca daca nu-s de-a voastra ma fraieriti sa prezint? Nu, nu:) Am inceput sa tusesc, sa-mi aranjez bluja, sa-mi adun niste fire de par de pe fusta sa ma uit la ceas, la telefon prin carnetel timp in care o temerara a grupului spune “prezint eu”. Amin. Nu sunt eu de data asta!!
ora 12: merg sa-mi printez niste cursuri. Nu ca ar fi o activitate iesita din comun insa am avut norocul sa mi se blocheze de vreo 3 ori. Ce drac sa-i fac? Totul e scris in coreena deci nu prea stiam cum sa rezolv problema plus ca aici mai totul functioneaza pe baza de cartela, iar calculatorul deja imi luase banii pentru listat insa foile se incapatana sa nu mi le dea. De ce eu? Din 30 de imprimante din sala tocmai a mea nu mai functiona. Norocul meu e ca la un moment dat si-a facut aparitia temerara grupului si a fost suficient de draguta sa suna la un numar afisat acolo si sa aduca un nenea care a rezolvat problema printr-o simpla”gadilire” a imprimantei. Bun, timp pierdut aiurea.
ora 14: Curs de Korean Etiquette
Cred ca pentru prima oara in viata mea am regretat amarnic ca nu mai am de ceva timp “prostul” obicei de a ajunge mai repede la o intalnire. E drept ca nu am intarziat insa am ajuns chiar la limita. Si ce sa vezi? Deja 6 colegi de ai mei erau imbracati in Hanbok (haina draditionala coreena). Eu de ce nu am? Tare m-am intristat ca nu am fost aleasa pentru ca e una din dorintele mele sa port pana plec o hainuta din asta insa nu stiu cum sa gasesc un context favorabil pentru ca sunt foarte scumpe. Mi se pare atata de frumoasa si de eleganta si de simpla in acelasi timp dar deh, n-a fost sa fie drept pentru care m-am multumit sa ma fotografiez cu ei. Cursul a durat 3 ore timp in care ni s-a explicat semnificatia culorilor, a materialelor, a palariilor pe care le poarta barbatii in raport cu statutulor lor matrimonial. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost frumusetea femeii care ne vorbea. Sa fii avut vreo 40 de ani poate chiar mai bine de atat dar eu personal nu am mai vazut o fata atat de luminoasa, de calda, de blanda. Asta cumulata cu o voce prietenoasa si o gratie si o delicatete iesite din comun. Am facut vreo 30 de poze in speranta ca am sa pot surprinde toata paleta asta de calitati dar din pacate aparatul si probabil nepriceperea mea impreuna cu limitele tehnologice au facut sa nu reusesc sa gasesc nici macar o poza satisfacatoare. Dupa prezentarea hainelor am fost invatati cum trebuie sa ne comportam cand mergem in vizita, cum sa ne asezam etc. Partea amuzanta a fost ca dupa exemplificare evident vroia sa caute ceva voluntari pentru a exersa. Aici e nevoie de cateva detalii: imaginati-va o sala de vreoo 100 de oameni plina plus un fotograf profesionist ce a imortalizat orice miscare pana si banalul act de a respira:)) Asa in alta ordine de idei eu eram in fusta gri, bluza ticlam si cizme. Nu m-am gandit ca voi fi nevoita sa ma descalt undeva drept pentru care mi-am luat sosete in picioare: albastre::))) Acum dupa ce v-ati imaginat contextul evident ca nu prea au fost voluntari si “tanti” a facut nominalizarile. Cum era de asteptat a aratat spre mine, nu-i de mirare pentru ca ieseam in evidenta tare bine datorita culorii bluzei.Chiar eu? No da cum sa merg in fata la atatia oameni cu sosetele albastre ca mai apoi sa raman imortalizata pentru eternitate pe ceva site? De voie de nevoie m-am ridicat si am pornit spre scena cu inima cat un purice daaaar o mana cereasca a impins o alta fatuca sa mearga pe scena inainte sa ajung eu si m-am intors mai fericita ca niciodata ca am reusit sa scap de un moment ridicol. Mda asta mi-a adus aminte de o fraza dintr-o carticica pe care am citit-o in tineretiile mele ceva de genul ca atuni cand intalnesti un baiat simpatic foc si atmosfera incepe sa se incinga sigur ai cea mai nepotrivita pereche de chiloti pe tine. Ceva de genul a fost si momentul asta.O banala pereche de sosete a fost o reala piedica in calea comuniunii cu traditia coreena.
0ra 7 p.m: Spectacol NANTA
Pentru ca vreau sa experimentez tot ce inseamna cultura si traditie coreeana nu puteam sub nicio o forma sa ratez un asfel de spectacol. E un amestec de teatru mut si gatit intr-un decor schimbator,totul condimentat cu multa energie, cu sunete ciudate provenite din taiarea simultana a unor verze spre exemplu si momente hilare cu nemiluita. “You will never look at cooking the same way again”-sub un astfel de slogan s-a desfasurat ineditul spectacol . Partea cea mai interesanta a fost in momentul in care a fost implicat si publicul in toata nebunia de pe scena. Un coreean simpatic vine in sala si cauta persoane si din nou se pare ca am atras atentia pentru ca ma ia si ma duce pe scena. Oh in sfarsit locul potrivit pentru omul potrivit. Da mi-am lasat modestia acasa(pentru Seba):)))) Iar acolo sub lumina reflectoarelor in fata a vreo 200 de oameni incep sa-mi etalez talentele de bucatareasa. Talentul innascut, rapiditatea, sarmul, indemanarea, coordonarea aproape perfecta, dragalasenia (hmmm cred ca ajunge cu laudatul ) au fost ingredientele necesare care intr-un final m-au facut sa castig in fata adversarei mele.Euuuu sunt the winner!!!! Recunosc a fost unul dintre cele mai amuzante momente din toata perioada petrecuta aici:)) Iar dupa ce am plecat de acolo nu cred ca are rost sa mentionez ca nu am facut altceva decat sa radiez de fericire si sa ma laud la toata lumea:)))
Ora 10 p.m Salsa Party
O alta minune s-a intamplat. La insistentele unui prieten am acceptat sa merg si la asa ceva in ideea in care eram foarte curioasa cum arata asiaticii pe ritmuri latine. Nu mi-a trebuit mai mult de catvea minute sa ma indragostesc iremediabil de locul, oamenii si muzica de acolo. Adevarata provocare a venit abia atunci cand am inceput sa ma misc si eu. Jan, baiatul cu care am fost e un foarte bun dansator, a fost plecat cateva luni in Cuba expres pentru a invata sa danseze. Deci combinatia perfecta: o romanca neindemanatica, fara nici un fel de background in dansuri latino, fara prea mare dorinta de a invata sa danseze, care mai mult de atat in ultimul an a manifestat o repulsie constanta fata de tot ce are legatura cu Spania:D-asa din anumite motive psihologice:)) si cealalta jumatate un ceh cu un solid sac de experienta foarte dornic sa ma invete (cred ca pentru a avea o partenera constanta pe perioada sederii in Seul) si cu foarte multa rabdare. Spre suprinderea mea chiar m-a cucerit dansul. Am inceput sa invat salsa, cha-cha si minunatul bachata. Deci de cand am vazut pt prima oara pe cineva dansand bachata mi-am dorit sa am un prieten cu care sa pot dansa stilul asta de dans, mai ales acum cand am inceput sa ma misc si eu o leaca. Din punctul meu de vedere e cel mai senzual si mai provocator stil de dans care poate exista, tocmai de aceea e foarte important sa te atraga partenreul 
:D Din pacate pe mine nu m-a atras asa ca m-am limitat la ceva miscari mai putin lascive:)) asta pe langa faptul ca eu sunt destul de timida deci nu mi-e chiar la indemana sa dansez asa ceva chiar cu o persoana pe care abia am cunoscut-o chiar daca arata foarte bine:) Deci imi astept printul…pana atunci abia astept sa merg din nou sa mai exersez pana nu uit ce am invatat.
ora 2 a.m FF Club
Pentru ca deja se prea aglomerase la salsa am schimbat registrul. Daca eu am acceptat sa merg intr-un club “de-al lui” venise randul lui sa vina intr-un club “de-al meu” . Asa ca FF sau Stuf-ul din Seul cum ii spun eu a fost alegerea ideala.Ne-am intalnit cu alti prieteni si am dansat ca nebunii pana in zori. Adevarul e ca a venit ca o eliberare dupa vreo 3 ore de salsa in care ma concentram la pasi( ca o incepatoare ce eram) aici puteam sa topai si sa ma misc in voie fara niciun fel de constrangere.Evident ca dupa putin timp mi-am reocupat locul de cinste, sus pe scena si m-am lasat cucerita de muzica inconjurata fiind de oameni din toate colturile lumii. Ce sentiment placut si greu de descris in cuvinte, pentru ca intr-adevar muzica depaseste absolut orice bariera si ne reduce la esenta de fiecare data!
Cam asta a fost o zi frumoasa si incarcata in care “eu” -ul a suferit cate schimbari drastice trecand de la dezmagire la extaz, de la neincredere la multumire, de la teama la euforie:)
Iarasi am scris mult 
